Reconstructie mamara dupa masctomie
Reconstrucţia mamară după mastectomie constă în reconstruirea formei şi volumului sânului extirpat având drept model sânul controlateral (dacă el este frumos) sau un sân ideal (dacă celălalt este şi el hipo-, hipertrofic sau ptotic).
Ea se realizează de preferinţă la distanţă de încheierea tratamentului chirurgical, medical sau oncologic şi după câteva serii de controale de rutină (mamografii, echorafii, tomografie computerizată, RMN etc.) care să demonstreze absenţa metastazelor. Dar se poate realiza şi primar dacă pacienta solicită. Deficitul de tegument şi de volum al zonei mamare se poate rezolva prin aport de muşchi şi piele ca în cazul reconstrucţiei cu lambou musculocutan din muşchiul latissimus dorsi (eventual şi un implant mamar dacă volumul este insuficient) sau cu lambou musculocutan din muşchiul drept abdominal (TRAM). Aceste două metode şi în special TRAM sunt chirurgii majore, cu risc ridicat de complicaţii, internare de lungă durată şi costisitoare, însoţindu-se de cicatrice suplimentare.
În general, pacientele oncologice au un grad înalt de vulnerabilitate psihică, iar toleranţa la alte chirurgii majore, scăzută. Prin urmare, am încercat să imaginez o metodă de reconstrucţie mamară simplă, nedureroasă, folosind implantul mamar. Acesta se foloseşte de foarte multă vreme în reconstrucţia mamară, principalul dezavantaj fiind lipsa părţilor moi care să „îmbrace” implantul. Am remediat în bună măsură acest deficit printr-o tehnică originală de aport, în două şedinţe la interval de 4-5 luni, de grefă de ţesut adipos recoltat prin lipoaspiraţie, aproximativ 100-150cc/şedinţă. Acest implant autolog se introduce în planul dintre tegument şi peretele toracic tot cu ajutorul canulelor de lipoaspiraţie. Această manevră are dublul scop de „antrenare” a lamboului cutanat (care adesea este hipotrofic, iradiat) prin disecţia blândă cu canula, lambou cutanat care va trebui să accepte implantul mamar şi, pe de altă parte, de îngroşare a hipodermului zonei mamare.
După aceste două şedinţe de lipofilling, se introduce un expander tisular care va realiza treptat, prin umpleri succesive cu ser fiziologic timp de 1-2 luni „buzunarul” dorit pentru plasarea definitivă a implantului anatomic care să se asemene cât mai mult sânului controlateral.
Reconstrucţia complexului areolo-mamelonar se face prin grefă de la sânul controlateral sau mucoasă labială.
Avantajele constau în lipsa de agresivitate locală şi generală a paşilor chirurgicali (toate intervenţiile sunt ambulatorii sau necesită maximum o zi de internare). Dezavantajele sunt relative: necesitatea prezenţei ţesutului adipos excedentar, costul expanderului şi implantului mamar, timpul lung al acestui tratament.
