• 06 FEB 12
    • 0

    Cum calculam obezitatea?

    • Obezitatea este una dintre problemele cele mai importante de sănătate cu care se confruntă medicina mileniului III. Originea latină a cuvântului “obezitate” (obedo, obedere = a mânca în exces, mult şi lacom) arată că şi în Antichitate existau neplaceri cauzate de depăşirea greutăţii ideale. Odată cu evoluţia societăţii si mai ales în zilele noastre în ţările dezvoltate, ponderea obezilor depăşeşte 20-25% din populaţia adultă. Mai mult, în SUA, unde obezitatea afectează peste 33% din adulţi, numărul copiilor supraponderali  depaşeşte  9 mil., şi întrucât riscul unor maladii asociate obezităţii este şi mai mare la tineri decât la adulţi, Senatul a ajuns la concluzia că tinerii vor trăi mai puţin decât părinţii lor, dacă nu se face cu adevărat ceva. Statisticile arată clar că un tânăr obez poate pierde până la 13 ani din viaţă, iar o femeie obeză până la 8 ani.

    • Obezitatea, această nouă “epidemie” a noului mileniu, tribut plătit de schimbarea regimului de viaţă al omului (care ingurgitează tot mai mult şi consumă tot mai puţine într-o  activitate  din ce în ce mai sedentară) se măsoară prin diferite  procedee; metoda standard este “indexul masei corporale”- BMI (body mass index), reprezentat de raportul dintre greutatea persoanei şi pătratul înălţimii acesteia (kg/m2). De exemplu o persoana inalta de 1,58 m si cu 70 kg greutate va avea un index de masa corporala de 28 (70/1,58), adica este supraponderal.

    • Un BMI normal este între 18-24,9, sub valoarea minimă (18) se incadreaza subponderalii. Între 25-29,9 se află supraponderalii, iar peste 30 obezii.Un index de  30-35 defineşte  obezitate de gradul I, între 35-40, de gradul II iar peste 40, de gradul III. Pacienţii cu BMI peste 50 sunt consideraţi superobezi, iar cei peste 60 sunt numiţi super-superobezi. Aceste incadrări  au un rol practic foarte important în prezicerea problemelor de sănătate ce apar la diferitele categorii de excese de greutate.

    • Evoluţia pacienţilor obezi nu depinde numai de problemele psiho-sociale (de integrare în grup sau în societate, de a putea desfăşura o anumită activitate sau de a forma o familie), ci mai ales apariţia unor comorbidităţi, a unor boli precum diabetul zaharat, hipertensiunea, hipercolesterolemia, artroze, coronaropatii sau insuficienţă venoasă periferică etc. Toate aceste boli îngreunează şi scurtează viaţa bolnavilor obezi. O mare parte sunt reversibile sau controlabile odată cu scăderea în greutate. Iata de ce  tratamentul obezităţii este un imperativ medical, nu numai estetic.

    Câteva sfaturi privind comportamentul alimentar de sărbători:

    – mâncaţi încet, mestecând foarte bine de multe ori, fiecare aliment pe care îl ingeraţi; astfel şi savuraţi bucatele şi vă şi săturaţi cu o  cantitate mai mică de alimente;

    – ultima masă să o rezervaţi la ora 1900 – 1930 (până la culcare organismul are timp să  „proceseze” corespunzător alimentele);

    – feriţi-vă de „bombele calorice” adica amestecul alimentelor grase cu cele dulci. Iata cateva exemple: cartofi prăjiţi care combina amidon – dulce cu  ulei – gras, maioneze (cu cartofi, cu pâine) sau torturi , prăjituri cu creme (unt margarină);

    – mancati fructe, puţină pâine, limitând drastic dulciurile (lichide, solide, semisolide) şi grăsimile (mai ales animale), îngheţata, produsele de patiserie;

    – mâncaţi putin cantitativ;

    – mâncaţi mai mult proteine si de buna calitate (carne de peşte, pasăre, vită de preferat rasol sau gratar)  si legume (fierte, salate sau la grătar).

    Articole similare:

    Lasa un raspuns →

Lasa un raspuns

Anuleaza raspuns

Articole similare: